Se facea ca ne aflam in anul de gratie 2009. Venise criza si lovise din plin piata imobiliara. Indurerata, sifonata si inca in declin, fosta regina autentica a afacerilor infloritoare din Romania, incepuse sa cedeze teren - lasand loc pentru muritorii de rand si ale lor portofele.
Pe vremea aceea, Dowelul statea undeva pe Turda, loc linistit si cu verdeata - cum zice popa in Biserica la cea de pe urma slujba. Tanti Proprietara se chinuia de ceva vreme sa se decida daca vrea sa-si vanda apartamentul ori sa supraliciteze in continuare pe buzunarul chiriaselor ei. Dupa negocieri furtunoase, am reusit sa o convingem sa apara pe nepusa masa cu agentul si un client si sa incheie - pac, pac - soarta noastra minunata pe Turda.
Noua proprietareasa, tinerica si simpatica, ne-a tolerat cu placere la pretul pe care noi incercasem sa-l negociem initial, mai mult, l-a inghetat in lei. Eh, din pacate, pana la urma tot am parasit incinta, caci am ramas fara colega de apartament.
Cu chiu, cu vai, la o discutie de sambata seara de pensionari, am descoperit ca se cauta colega de apartament in cercul meu de cunoscuti. Cunoscuti, bunaoara, caci prieteni ar fi un termen prea fortat. Am fost primita, tolerata, acceptata ca o masea de minte stricata pentru care nu ai bani de plomba... sa stau in chirie pe bani in apartamentul unei tinere domnisoare plecata la studii prin tarile mai calde (dpdv oportunitati).
Co-locatara mea, Cerber al Apartamentului, veghea ca starea de bine a lucrurilor sa nu denatureze, iar tolerata sa se pastreze in parametrii normali de tolerata.Compromis, necompromis, disperata sau calma, m-am mutat cu toate dandanalele si sarsanalele in minunata locuinta din buricul capitalei. Am reusit sa stau aproape 3 luni acolo - desi cap - coada am dormit cam o luna jumate in patul meu... pana mai ieri cand stapanirea m-a evacuat fortat din niciunul sau orice motiv.
Sunt gratiata pana in februarie, dar trebuie sa predau cheile pana pe 5 ianuarie. Sa dorm in patul meu, cumparat din salariul meu, e un lux pe care mi-l pot permite daca Cerberul e dragut sa fie acasa si sa si deschida usa, toate acestea intamplandu-se concomitent.
Incerci sa desfaci firul in patru si sa intelegi in sfarsit ca defapt te auzi doar pe tine. Daca totul se rezuma la tine, atunci care e problema tuturor? De ce nu se muleaza toti perfect pe ceea ce iti doresti?
Timpul curge repede, totul se intampla prea repede. Ai intotdeauna un raspuns evaziv, ascunzi intotdeauna egoismul si nehotararea, neasumarea faptelor tale in spatele unor vorbe goale. Paharul ori e pe jumatate gol, ori pe jumatate plin? Pentru tine e cum iti convine mai bine.
Iti feresti privirea in zadar, pentru ca esti transparent - ca si cand ai fi mancat sticla. Daca e vorba de alegerile tale, atunci fa-le pentru tine, coordoneaza-ti cu atentie propria viata. Nu-ti mai victimiza existenta, nu-ti mai pune amprenta pe ceilalti pentru ca suferi de egoism.
Pus in situatia ta, oricine s-ar crede indreptatit sa calce pe cadavre, asa ca nu te temi. Nu te gandesti ca n-ai dreptate in dreptatea ta, croita pe asteptari la fel de "scurte" precum betele de chibrite.
Te iubesc, dar nu te mai suport!
Te provoc, trage de timp in continuare. Stai si arde-o incet si calm pe ganduri. Nu te decide. Mai stai putin, poate vine cineva si iti doneaza un dram de creier. Vreau sa vad acum cat de bine poti sa mimezi ca ai viata pe care o meriti si pe care ti-ai ales-o. N-ai nimic pentru ca nu vrei. Iti numeri pacatele si mai tai de pe lista ceva.
Renunti la ce-ti doresti, renunti la ce iubesti, pentru ca nu vrei sa tii cont ca frica ucide mintea. Nu vrei sa-ti asumi nici un risc si iti inchipui ca esti protejat. Stai linistit, asa esti la fel de protejat ca si cand ai folosi un prezervativ incercat inainte cu un ac.
Adevarul e subiectiv
Unii judeca lucrurile in termenii "bun" sau "rau", altii in termenii "corect" sau "injust". Fii pregatit sa descoperi ca adevarul e subiectiv. Ce e bun sau corect pentru tine s-ar putea sa nu fie si pentru ceilalti... si vei fi taxat, totul e contabilizat frumos, iar bilantul e dureros.
Deschide bine ochii: adevarul e subiectiv, azi TU esti oglinda care minte, iar EU te iubesc, dar nu te mai suport!
Hai ca am ajuns ... pheeeew... si la final de 2009. Inca 21 de zile din anul de gratie XXII al vietii mele...
Draga Mosule,
Am fost fata cuminte anul asta... Am muncit, am iubit, am plans si am ras, am castigat si-am cheltuit banii mei (nu-i pe-ai mamei si ai tatei), m-am stresat, m-am certat pentru idealuri, pentru cum si ce gandesc, am incercat din rasputeri sa fiu mai buna, m-am luptat cu mine sa ajung aici. Asa ca sunt putin obraznica si-ti spun ce imi doresc, cu nerusinare, listat frumos:
Materiale
1. Casa mea, calda si primitoare - fara chirie, fara proprietari, micul meu colt perfect in care sa ma pot refugia
2. Masina mea - sa ma duca unde duce si drumul, atunci cand ma apuca dorinta de a rula fin pe sosea, doar eu si muzica mea.
Spirituale
1. Un mic pelerinaj definitiv in Tara Soarelui Rasare, Japonia
... si mai mult decat toate cele de mai sus, vreau liniste, fericire... si multa, multa iubire. :P
Rupe-ti gatul, da-te mai repede jos din pat. Vezi sa nu aluneci pe covor in drum spre baie. Hai, hai, aranjeaza-te bine, pune-ti pe buze zambetul perfect. Lasa sifonierul sa cada pe tine, cu haine apretate si calcate la dunga.
Alearga spre birou, dar nu prea tare, nu cumva sa ajungi transpirat sau ciufulit. Sa nu iti uiti in mijlocul de transport zambetul perfect. Intra pe usa, cu incredere, la timp.
Pofteste la Comunicari Oficiale. Cc, Bcc, all intern...
Te las sa te gandesti la cate forme de pedeapsa se pot inventa ca sa fii recompensat pentru ca esti sclavul perfect.
Ma-ntalnesc cu Decembrie in fiecare dimineata. Miroase a ceata, a portocale, a vin fiert si a ninsoare. E zgribulit, la fel ca mine. Merge grabit tare, caci lumina e putina acum. Asa rece cum e el, e imbracat in haine de sarbatoare. Straluceste frumos, ca un miraj.Daca-l primesti in casa, s-ar putea sa te tina in pat macar 3 zile... facandu-te sa arzi... si implicit sa te afunzi cu totul in papuci de casa calzi si-n cana de ceai de fructe.
Iarna si sarbatorile nu ma plac pe mine. La final de an am multe linii de tras la sfarsitul unor bilanturi odioase pe care simt ca varsta-mi n-ar trebui sa imi permita sa le fac. Cate numere din agenda s-au mai dus, cate griji au lasat riduri pe chipurile parintilor mei, cate tigari am ars, cate lacrimi am stors, cate ore am stat la birou, urmarind cu privirea pe geam cum se scurge timpul, odata cu mine, pe scaunul incomod...Am mai lasat un an in urma mea... sau m-a lasat el pe mine in urma... tare in urma.
"Viata se scurge ca berea pe tricou", imi suna in cap Parazitii. Se spune ca suma viciilor e mereu egala cu 3. Mi-e scarba de cei care sunt treji doar atunci cand dorm sau dimineata devreme de tot. Am ajuns sa nu mai raspund la telefon dupa ora 21:00 unor prieteni care s-au inecat de mult in pahare pe jumatate goale. Ingropati in ceva, ca sa uite de altceva, consolare intr-o forma lichida. "Nu beau apa ca ruginesc"... vorbeste deja alcoolul si in ochi e totul gol si rece. N-am chef sa mai aud scuze de genul: nu eram eu, vorbea "un substitut de fericire pe care-l folosesc" in locul meu, iar actiunile mele sunt justificabile, pentru ca desi stiu ca gresesc, recunosc cu voce tare ca am o problema.
De azi implementez chestionarul viciilor cu toti cei ce vor sa-mi stea in preajma. Si jet!
Editia Internetics 2009 a reprezentat mai degraba un mare vot de blam acordat agentiilor de interactive care n-au inteles ca festivalul acesta este inca prins intr-un proces de branding/rebranding si pozitionare si ca in 2009 a fost, totusi, un festival de "marketing, branding si advertising care premiaza inteligenta online". Dupa jurizare, feedback-ul primit a fost unul transant, dur si deloc favorabil, ce anunta fiasco-ul din seara Galei, incheiat cu sintagma "necastigator"...
Putinii castigatori ai editei 2009 pot respira usurati, in timp ce unii jurati incearca sa motiveze rezultatele - un exemplu concludent fiind acest post ce ii apartine lui Razvan Matasel.
Hyperactive a participat si anul acesta la Internetics, destul de optimist in ceea ce declara inainte de festival in mod oficial organizatorilor in acest articol. Ne-am avantat curajos in competitie cu cele mai bune si indraznete proiecte la care am lucrat anul acesta, crezand cu tarie in ele si efortul echipei ce merita rasplatit.
Rezultatul nu a fost intocmai cel asteptat, dar am punctat 2 nominalizari de care suntem mandri: Categ. 1 - Subcateg. Servicii financiare şi real estate: website ING Bank - www.ing.ro
Categ. Campanii interactive - Subcateg. Servicii financiare şi real estate: Campania ING Card Student
Inapoi la treaba, Hyperactive! Internetics, poate ne vedem si la anul. :)
Cronica spune însã cã, din sãrãcãcioasa colibã a cãlugãrului, hoţii nu au putut fura decât umila pernã ce se aşeazã, la niponi, sub picioare; în schimb, s-a nãscut poemul celebru, pe care tocmai l-aţi citit. Pe de altã parte nu demult, carevasãzicã în acutã contemporaneitate (3 octombrie 2009), a existat o ediţie a emisiunii ,,Ne vedem la TVR’’, aşezatã defetist-generalizant de realizatoarea Marina Almãşan sub sigla: ,,De ce nu pot fi românii ca japonezii?’’
Evident, fapta poate fi înscrisã în tipicul de transgresie rromani, mult uzitat şi prin care pervers se transferã unei majoritãţi, tarele unei minoritãţi. Destul de trist, nici unul din SMS-urile ce încercau sã rãspundã la întrebare- se oferea drept premiu o camerã video HD- nu au încercat o particularizare (care români ?); sau sã fi afirmat cã, de fapt, noi nu trebuie sã fim ca japonezii.
Dintr-un anume tip de subconştient rânjeşte mereu comunizarea! Poate cã mai inteligentã, şi deloc ofensatoare pentru cineva, ar fi fost formularea: ,,De ce nu pot fi japonezii ca românii?’’
noapte fãrã somn –
doar greierii mai luptã
cu maneliştii
(Gabriel Iordan-Dorobanţu)
Asta e, pânã acum manelişti japonezi nu ştim sã existe, în datul istoric ce continuã sã ne împingã, aşa, de-a valma, spre masochism...
Oare de ce, în cazul României, femeile au rezultate mai bune decât bãrbaţii, la foarte multe discipline sportive? Putem schimba multe, înţelegându-i cât mai bine pe niponi, mai ales în ceea ce priveşte munca, tenacitatea în atingerea unui ţel!
Guverne care ,,se stricã’’ au şi ei, hoţie deasemenea; în schimb existã mai multã supraveghere a tentativelor de violenţã, mai puţini generali şi ofiţeri superiori la mia de soldaţi (d-ãia care sã se vândã pentru o stea în plus, nici atât) şi deloc universitãţi de stat profitabile doar pentru buzunarul rectorilor.
Constituţia Japoniei specificã faptul cã ,,cel mai înalt organism de putere în stat’’ este parlamentul bicameral, DIETA. Alcãtuitã din Camera Reprezentanţilor (SHÜGI-IN, 480 aleşi la fiecare patru ani sau dupã o dizolvare) şi Camera Consilierilor (SANGI-IN, 242 aleşi la fiecare şase ani sau dupã o dizolvare) DIETA este rezultatul votului universal şi secret al celor ce au depãşit 20 de ani. Micul amãnunt, care trebuie adãugat, este cã populaţia Japoniei trece de 127 milioane de locuitori iar România,Ţara Învârtiţilor, are la circa 21 milioane de locuitori, un Parlament compus din 334 deputaţi si 138 senatori.
Dacã socotiţi norma de reprezentare pentru fiecare parlamentar, s-ar putea sã intuiţi deja o faţetã a rãspunsului la problema Marinei Almaşan.
groapa de gunoi –
lumina face sã sclipescã
bucata de geam
(Adrian Grigoriu)
Un amãnunt deloc neglijabil: Primul Ministru, în Ţara Soarelui Rãsare, trebuie sã fie obligatoriu membru al DIETEI şi este numit de aceasta, Japonia fiind monarhie de drept constituţional.
Dar altceva e cu adevãrat interesant, conform Elizei Frâncu, (,,GÃNDUL’’, 27 octombrie 2009): ,,…în patria calculatoarelor şi a tehnicilor IT…nici un candidat la alegerile parlamentare...nu are dreptul să utilizeze internetul pentru a ajunge la inima electoratului. Toate acestea se întâmplă în paradisul IT– Japonia. Într-o ţară unde 95% dintre locuitori navighează pe internet!... Într-o epocă în care jumătate din lupta electorală se dă pe site-uri şi pe bloguri (aşa cum s-a întâmplat în Franţa şi SUA), japonezii nu au voie să îşi creeze site-uri noi pentru a sta de vorbă online cu alegătorii. Nu au voie nici măcar să îşi actualizeze vechile site-uri, până ce alegerile nu se vor fi consumat, scrie BBC. Iată de ce au apărut pe străzile unei metropole precum Tokyo camionaşele cu anunţuri electorale şi portavoci, caravanele, ori discuţiile cu alegătorii la colţ de stradă…Tot ce pot face viitorii parlamentari este să meargă pe lângă caravane, să poarte mănuşi albe şi să ceară politicos votul trecătorilor…Dar nu numai atât – japonezii trebuie să urmeze şi preceptele ecologiste şi de limitare a pierderilor pe care se bazează economia japoneză, aşa că nu au dreptul să împartă nici măcar un număr consistent de fluturaşi, ca să compenseze lipsa internetului. Fluturaşii „alocaţi” nu ajung de pildă într-o circumscripţie (…) decât pentru 3 la sută dintre votanţi.’’
ŞI DE CE OARE TOATE ACESTEA!?!
Iata ce mai scrie, aceeaşi Eliza Frâncu: ,,Tinerii nu cred că resursele pe care le prezintă internetul sunt destul de oficiale şi că, dacă ar apărea pe YouTube, de pildă, politicienii japonezi şi-ar pierde credibilitatea. "Politica este ceva într-adevăr serios. Tinerii nu ar trebui să se implice, pentru că nu sunt suficient de serioşi şi nici destul de educaţi în materie de politic", explică o studentă de la Universitatea Temple din Tokyo. În Japonia, potrivit cutumelor, politicienii trebuie trataţi cu acelaşi respect ca şi oamenii în vârstă.’’
Cât despre cum decurg acum campaniile electorale din Romania, ne abţinem.
la iarbã verde –
faceţi linişte sau daţi
sipotul mai tare !
(Dan Norea)
Materializatã în anii ‘70, dupã formulãri matematice ale lui Henri Poincaré şi datoritã lui Benoit Mandelbrot, cel care a descoperit o logicã în fluctuaţiile preţului bumbacului din ultimii circa douã sute de ani la Bursa din New York, dar şi experimentelor meteorologului Edward Lorentz, Teoria Haosului ar putea fi aplicatã şi campaniilor electorale.
Atenţie: cea mai des întâlnitã concepţie eronatã în legãturã cu Teoria Haosului, este aceea cã ea se referã la dezordine. Nimic mai greşit: “Haosul” din Teoria Haosului înseamnã ordine, în cel mai clar înţeles. Chaos, în limba greacã, s-ar traduce prin forţa cosmicã creatoare din nimic. Un sistem în cadrul cãruia subsistemele se manifestã liber, dupã bunul lor plac, se numeşte sistem haotic. Exemple: vremea, pendulul magnetic, ritmul cardiac, dinamica populaţiilor, o pãdure, economia globalã, o mulţime de oameni la o întrunire electoralã, peştii dintr-un lac, o centralã nuclearã, ş.a.m.d. Oamenii de ştiinţã au stabilit cã un sistem este haotic dacã e sensibil la condiţile iniţiale, se îmbinã topologic iar orbitele periodice sunt dense…
Şi ajungem la politicienii-candidaţi: ei introduc ei inşişi perturbãri în procesul de funcţionare a sistemului, citiţi societãţii, şi astfel se testeazã şi experimenteazã permanent limitele proceselor, funcţiilor dar şi ale alegãtorilor. Societatea devine mai permeabilã la nou, la schimbare şi cunoaştere, mult mai adaptatã la dinamica contextului politic şi va exploata mult mai uşor oportunitãţile de dezvoltare. ,,Teoria Haosului a stabilit existenţa a patru atractori cosmici de bază şi anume: punctul, cercul, torusul şi atractorul "străin".
Ei reprezintă forţe naturale ce crează ordine din haos. Haosul este atras de aceşti atractori, creând o ordine ascunsă. Lumea nu este organizată total de legi fizice fixe, ci se auto-organizează cu ajutorul acestor atractori.’’ (Teodor Roşca)
Dar dacã politicienii ar gândi, ar dori sã ştie mai mult despre atractori ? Cum ar putea arata fractalul, configuraţia geometricã repetabilã, în cazul societãţii umane ? Interesant ! Ştim cã mulţimea fractalã are o structurã finã, prezentând detalii la toate scãrile, este foarte neregulatã pentru a putea fi descrisã cu ajutorul geometriei euclidiene şi mai este şi autosimilarã, adicã fiecare componentã a mulţimii este imaginea redusã a întregului.
Finalitatea, cel puţin deocamdatã, este însã departe: cãci orice sistem (natural) are în esenţã o funcţionare impredictibilã- iar sistemul politic se suprapune celui natural. ,,Dacã se adunã toatã puterea de calcul a lumii, tot nu se poate prezice cu exactitate drumul parcurs de o frunzã în cãdere.’’ (Rowley)
fãrã-ndoialã
el m-a fãcut sã-mi pierd drumul-
tei înflorit
(Ada Ghika)
Destinul a peste patru mii de români, stabiliţi pânã acum în arhipelagul nipon, pare însã în siguranţã. Priviţi tabloul sfinţilor ortodocşi japonezi:
Iar acum, mai citiţi odatã poemul maestrului zen de odinioarã şi nu uitaţi cã ryökan se poate tâlcui şi han- tradiţional japonez, datând din perioada Edo (1603-1868)- iar, mai nou, astfel se numeşte un joc online. Ce dovadã mai clarã cã mulţumirea nu e adusã de lucrurile ce le avem, posedãm, ci doar de cele care ne ating sufletul- chiar dacã toate au acelaşi nume.
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun
-
Sau un text mai vechi de-al meu, scris pentru copii. Cu uşoară întârziere
faţă de vizita de anul acesta a lui Moş Crăciun, fiindcă l-am găsit prin
computer...
2009, un an bun
-
Hop si eu cu retrospectiva anului, ca tot se poarta prin blogosfera. Si
totusi n-as scrie articolul asta daca n-as simti ca a fost un an bun, poate
cel mai...
va rog sa imi dati un sfat
-
Am fost invitati sa mergem la cineva acasa in seara de revelion,dar eu nu
cunosc pe nimeni si nu as vrea as prefera sa fac cu ea acasa ,ce sa fac? sa
merg ...
Seo pentru…?
-
» Durata de citire: 2 – 3 minute Ultimul articol pe anul asta, un gand
pentru cei care fac sau vor SEO pentru site-urile lor. Vad ca intr-o anumita
conjunc...
The-Day-Before-Christmas Morning
-
I just woke up with the most annoying headache ever. Besides me was a bottle
of carbonated mineral water. Not my brand, but, being thirsty as i was, took
a...
Happy Holidays!
-
The Google Analytics team would like to shout "THANK YOU!" to our users. We
are so proud of the people using this product. It's a pleasure to be
associated...
Kondiment AdWords Seminar Leader
-
Durata de citire: 2 – 2 minute Gabriela Andrei, de la Kondiment, este gazda
unui seminar numit AdWords Seminar Leader ce se intinde de pe 18.12.2009
pana p...
Internetul a depasit TV-ul
-
Da, e pe bune, si nu, nu se intampla in Romania. Esentialul unei stiri de
azi de pe Reuters: piata de advertising online din UK a crescut in pimele 6
luni ...
Se facea ca ne aflam in anul de gratie 2009. Venise criza si lovise din plin piata imobiliara. Indurerata, sifonata si inca in declin, fosta regina autentica a afacerilor infloritoare din Romania, incepuse sa cedeze teren - lasand loc pentru muritorii de rand si ale lor portofele.
